Anxietatea, între definiție și simptome

anxietate simptome 1

Anxietatea, emoție cu tonalitate neplăcută, a fost definită de psihologul Pierre Janet ca o ”teamă fără obiect”, apoi de psihiatrul J. Delay ca „o trăire penibilă a unui pericol iminent și nedefinit, ca o stare de așteptare încordată”.

Toate definițiile gravitează în jurul a trei condiții:
– sentimentul unui pericol care va veni;
– expectativa acelui pericol;
– starea de alertă și neputință în fața pericolului;

Anxietatea este o stare intensivă nejustificată sub aspectul obiectului, pericolul fiind nedefinit; reacția este supradimensionată și inadecvată.

Este important să facem distincția între anxietate și frică, elementul departajant fiind obiectualitatea pericolului: precis, real, delimitat, nonconflictual – în frică; nedefinit, imaginar, conflictual – în anxietate.

Elementele constitutive ale majorității tulburărilor anxioase sunt: atacul de panică și agorafobia.

Atacul de panică debutează aparent din senin având o durată de 10 minute și este alcătuită din următoarele simptome: palpitații, transpirații, frisoane, tremor, parestezii, uscăciunea mucoaselor, dispnee, sufocare, disconfort toracic, greață, amețeli, derealizare/ depersonalizare, teama de moarte, teama de a nu pierde controlul, teama de a înnebuni. Pentru diagnosticul atacului de panică sunt necesare: apariția sa neașteptată, minim patru simptome, dezvoltarea în decurs de 10 minute și stingerea sa lentă, precum și dezvoltarea unei anxietăți anticipative. Impresionantă este teama de moarte, resimțită ca iminentă, motiv pentru care persoanele apelează la servicii cardiologice sau de urgență.

Agorafobia se caracterizează prin teama intensă de anumite situații (mulțime, spații publice, călătorit) care sunt fie îndurate cu groază sau evitate, fie se apelează la o persoană de acompaniament.

Sindromul principal al tulburării de panică și agorafobiei îl reprezintă atacurile de panică recurente și neașteptate.