“Știu că trebuie să fac asta. Știu că e important. Și totuși… nu mă pot apuca.”
Una dintre cele mai frustrante experiențe pentru un adult cu ADHD este să primească o sarcină simplă și, cu toate acestea, să nu reușească să o înceapă.
Nu pentru că nu știe ce are de făcut.
Nu pentru că nu îi pasă.
Și nici pentru că este leneș.
Uneori problema nu este înțelegerea sarcinii, ci trecerea de la intenție la acțiune.
”Trebuie să trimit mail-ul…”
Ai mailul deschis. Poate chiar ai scris două rânduri.
Și apoi faci altceva…
Mai verifici telefonul.
Mai deschizi un tab.
Mai faci o cafea.
Îți amintești că trebuia să plătești ceva.
Și după o oră te întrebi: “De ce nu am făcut ceva care îmi ia cinci minute?”
Pentru că, în ADHD, funcțiile executive pot face ca pornirea unei acțiuni să fie disproporționat de dificilă, mai ales atunci când sarcina este plictisitoare, ambiguă, repetitivă sau nu oferă o recompensă imediată.
De aceea “Hai, fă-o pur și simplu.”, nu este întotdeauna o soluție.
Ce ajută uneori este să reduci distanța dintre tine și primul pas.
Nu: “Trebuie să fac curățenie.”… Ci: “Pun hainele de pe scaun în coș.”.
Nu : “Trebuie să lucrez la proiect.”… Ci: “Deschid documentul și scriu titlul.”.
Trebuie doar să pornești sistemul. Pentru că uneori în ADHD, cea mai grea parte a unei sarcini nu este să o faci.
Este să începi!